Să-mi cânţi, cobzar, bătrân, ceva

   Să-mi cânţi, cobzar, bătrân, ceva, 

   Să-mi cânţi ce ştii mai bine, 

   Că vin ţi-oi da, şi bani ţi-oi da, 

   Şi haina de pe mine! 

   Să-mi cânţi, cobzar, bătrân, ceva, 

   Să-mi cânţi şi din chitară, 

   Că doar s-o isprăvi cândva 

   O viaţă-atât de-amară! 

   Lăsaţi-mă lângă pahar, 

   De viaţă nici nu-mi pasă! 

   Eu sunt copilul nimănui 

   Şi n-am nici bani, nici casă... 

   Lăsaţi-mă în fund să stau 

   În crâşma-ntunecată, 

   Să beau, să plâng şi-apoi să cânt, 

   Căci am iubit o fată... 

   Să-mi cânţi, cobzar, din cobza ta 

   Povestea de iubire 

   Ce m-a făcut ca să tresar 

   De-atâta fericire. 

• le i final est zappé, ça fait une "mouillure" avec le mot suivant. Excepté les mots courts qui sont normalement prononcés... mais abrégés pour la chansons "Să-mi" devient "Săm"
  

• eu, oa, oi, ai... sont des diphtongues dont la première voyelle est forte, la deuxième est faible... mais ça se prononce en une fois : ai = aïe, oa = oi
  

• le trait d'union "de-amară" fait la liaison phonétique entre les 2 syllabes à prononcer en une seule "déa" + "mară"
  

  Să-m' cânţ', cobzar, bătrân, ceva,

  Să-m' cânţ' ce şti' mai bine,

  Că vin ţioi da, şi ban' ţi-oi da,

  Şi haina de pe mine! 

  Să-m' cânţ', cobzar, bătrân, ceva, 

  Să-m' cânţ' şi din chitară,

  Că doar s-o isprăvi cândva 

  O viaţă-'tât de-amară! 

  Lăsaţ'-mă lângă pahar,

  De viaţă nic' nu-m' pasă! 

  Eu sunt copilul nimănu' 

  Şi n-am nic' ban', nic' casă... 

  Lăsaţ'-mă în fund să stau 

  În crâşma-ntunecată, 

  Să beau, să plâng ş'-apoi să cânt, 

  Căc' am iubit o fată... 

  Să-m' cânţ', cobzar, din cobza ta 

  Povestea de iubire 

  Ce m-a făcut ca să tresar 

  De-atâta fericire.