Aho, aho copii şi fraţi

Aho, aho copii şi fraţi,

Staţi puţin şi nu mânaţi,

Lângă boi v-alăturaţi.

Şi cuvântul mi-ascultaţi.

Ia mai mânaţi, măi, hai, hai...

S-a sculat mai an,

Bădica Traian

Şi-a-ncălecat pe-un cal învăţat,

Cu ÅŸeaua de aur,

Cu nume de Graur,

Cu frâu de mătase,

Împletit în şase,

Cât viţa de groasă,

El în scări s-a ridicat,

Peste câmpuri s-a uitat,

Să aleaga-un loc curat,

De arat şi semănat.

Şi-a pornit într-o joi,

Cu un plug cu doispreceze boi.

Boi boureni,

În coadă codălbeni,

În frunte ţintăţei,

Ia mai mânaţi, măi, flăcăi, hai, hai...

La lună, la săptămână,

Îşi umplu cu aur mâna.

Şi el vru să vadă,

De-i dete Dumnezeu roadă.

Era-n spic cât vrabia,

Era-n bob cât trestia.

Ia mai mânaţi, măi, hai, hai...

Traian iute s-a întors

Åži din grajd alt cal a scos,

Un alt cal mai năzdrăvan,

Cum îi place lui Traian,

Negru ca corbul,

Iute ca focul,

De nu-l prinde locul.

Cu potcoave de argint,

Ce dă sporul la fugit.

Traian iute-a-ncălecat,

La Tinchin a apucat

Şi oţel a cumpărat,

Ca să facă seceri mari,

Pentru secerători tari.

Åži-altele mai mititele,

Pentru fete ocheÅŸele

Åži neveste tinerele.

De urat, am mai ura,

Dar mă tem că va-nsera,

Pe aici, pe la dumneavoastră,

Departe de casa noastră.

Åži ne-aÅŸteapte ÅŸi-alte case,

Cu bucate mai gustoase,

Cu pâine caldă pufoasă,

Cu vinul de viţa-aleasă,

Cu cotnar de Drăgăşani,

La anul şi la mulţi ani!